Punându-și cagula de anarhist eroul nostru strălucește cum nimeni nu s-a încumetat a gândi măcar. Acest mântuitor violent este un artist, deoarece preferă un moment măreț oricărui alt lucru și pentru că vede imensa diferență de valoare dintre bubuitul bâtei însângerate și trupurile banale ale câtorva oameni informi. El abrogă toate convențiile sociale acceptate de toți imbecilii, delectându-se doar prin instinct, predicând violența și violul ca inițieri iluminatoare. Mai mult decât orice psiholog modern, el înțelege că inițierea prin violență este necesară nu pentru ea însăși sau pentru a menține o anarhie, ci pentru că omul este incapabil să se elibereze singur din jugul remușcării și regretului.
