V-aţi săturat de literatura cu majusculă? Vreţi să citiţi un roman mişto? Un roman fără cearcăne, fără riduri. Cu mult haz, multă adrenalină şi multă dramă? Vreţi suspans şi lacrimi, sânge şi alte fluide, limbaj viu şi o poveste incredibilă? Vreţi un roman despre realitatea de lângă voi? şi pentru că toate trebuiau să poarte un nume, li s-a zis pur şi simplu Nu-ştiu-câte-zile, un super-roman de Stoian G. Bogdan.
România anilor 1990-2000. Narcis Ivan este un tânăr avocat din Comăneşti care visează să cucerească Bucureştiul. Atuurile lui: un zâmbet de-l simţi până în chiloţi, mult tupeu şi o limbă vrăjitoare, suficient cât să-l califice ca ginerele unui mare interlop bucureştean, Victor Caran. Dar binele e întotdeauna plictisitor, aşa că, reîntors în oraşul moldovean de baştină, Narcis intră în tot felul de combinaţii periculoase. Sânge din belşug, bătăi, şpagă, o limbă care traduce perfect viaţa, dragoste şi melodramă. Narcis joacă alba-neagra-n gările din Moldova, cară pumni, seduce fete frumoase, goneşte într-un Mercedes SL şi umblă cu teancul de euro în buzunar. Una peste alta, n-ai cum să-i rezişti, este eroul perfect al unui fel de Tarantino din cartierul comănăştean Zăvoi. Rezultă o poveste autohtonă cu mici gangsteri de România care o să vă dea pe spate şi o să vă crească pulsul. Garantat.
SGB, cel mai titrat poet al anului 2009, revine cu un roman despre viaţa plină de surprize a unui tânăr în eterna tranziţie românească. Nu-ştiu-câte-zile e filmul alert al parvenirii lui Narcis, avocat cu veleităţi scriitoriceşti, într-o lume în care doar cel mai deştept şi mai rapid face regula. Adică, cel mai şmecher. Un roman despre cei din jurul nostru, deveniţi personaje într-un roman al realităţii kitsch, zgomotoase. Un fel de roman al realităţii fără fard. Un super-roman.
