Cartea lui Doru Pop poate fi incadrata, la prima vedere, in categoria autobiografiilor fictionale. Dar ea reprezinta mult mai mult decit atit: constructia din fraze laconice si modificarea argumentatiei narative, gindite pentru a reflecta „ingrosarea” vocii copilului de la primele semne ale constiintei pina la maturizare, diversitatea caracterelor, colectia impresionanta de folclor urban, aerul proaspat respirat de fiecare scena si o memorie prodigioasa transforma acest debut in bildungsromanul unei intregi generatii.